1. ...fiindca este necesar ca aceste lucruri sa se intample in felul in care se intampla.
2. In toate lucrarile mele apare corpul meu. Ascuns sau nu de un costum, el reprezinta - un punct de plecare important intr-o viitoare – eventuala – discutie asupra necesitatii acestor lucrari pentru mine. Imi doresc sa ajung in situatia in care voi putea lucra - iarasi - fara sa am nevoie de corpul meu – in cele din urma – acest element este un punct slab al acestor lucrari (slab in perspectiva receptarii esentei lor de catre ceilalti);
3. In mod echivalent pot sustine ca acelasi element este un punct forte – directioneaza cu usurinta atentia catre una dintre ariile mele de interes: persoana sau un personaj? Aceasta distinctie -utila in multe situatii1 si/sau sisteme – asociata in mod necesar cu distinctia real- fictiv 2 imi este total nefolositoare – atat pentru a putea spera intr-un progres oarecare in munca mea cat si pentru cei ce privesc aceasta munca.
4. Inteleg ca exista o legatura stransa intre munca mea si situatiile practice generate de iesirea mea din ceea ce-mi era familiar – locul in care m-am nascut dar mai ales aria de raspandire a limbii romane. O asemenea despartire – temporara chiar – provoaca uneori aceea ce e descris in mod curent drept o “criza de identitate”3.
5. Cand spun “criza de identitate” ma gandesc putin la constientizarea absentei unor repere si/sau valori absolute (dupa care sa te ghidezi ca individ) si mai mult la efectul acestor experiente in plan afectiv.
6. Acest tip de criza necesita imediata rezolvare. O rezolvare slaba – acceptarea unei premise false de exemplu - a respectivei situatii este preferata aici amanarii rezolvarii ei.
7. Premisa de la care am plecat in scopul rezolvarii conflictului este urmatoarea: identitatea unei persoane - sinele sau - se construieste si recostruieste in contextul limbii luand forma unui obiect lingvistic4 complex.
8. Acceptand o astfel de premisa drept “adevarata” are consecinte dramatice asupra calitatii vietii unui individ.
9. Analiza acestui obiect este principalul meu punct de interes: cum se (re)construieste? De ce este construit? Care este importanta sa practica? Ce se intampla in absenta sa? Este posibil sa eviti o asemenea constructie? Te poti sustrage ei? O mare parte din lucrarile mele reflecta aceste interese.
10. Important – pentru mine – nu e sa emit asemenea idei – caci ele nu pot fi in nici un chip probate de catre mine – ci sa indic aria inspre care mi se indreapta atentia: limba- limbajul [si de aici toate chestiunile legate de prezenta/absenta/natura/scopul comunicarii intre indivizi].
11. Cu aplicatii atat in teorie cat si practica: analiza unui alt obiect lingvistic, cu o natura similara “sinelui”: “Dumnezeu”. Modul in care acest obiect este construit si reconstruit prin intermediul dogmei. Utilitatea practica a unei asemenea constructii.
12. Lucrarile mele video – tatonari in diverse planuri ale aceluiasi spatiu – sunt experimente lingvistice. Miza lor este imensa: creatia –mai ales pentru uz propriu – a unui “sine-obiect lingvistic” convingator (care sa substituie si/sau subjuge - prin felul in care este articulat - resturile celorlalti in mine).
13. Aceasta creatie artiificiala este revolutionara in adevaratul sens al cuvantului.

Note
1. de exemplu intr-un teatru, cand intrat dupa startul spectacolului – ai putea avea dorinta ca unul din actori sa-ti indice scaunul pentru care ai platit bilet – acesta din urma lucrand acolo si avand o mai buna orientare in acel spatiu decat tine .
2. personajele sunt in mod definitoriu fictive; analog persoanele nu pot fi niciodata fictive
3. asta nu inseamna ca o asemenea iesire din familiar provoaca in mod necesar criza sau ca o astfel de criza nu poate aparea in altfel de situatii
4. Obiecte lingvistice: un cuvant, o propozitie, o fraza sau orice asociatie cu sens a acestora, functionand logic sau nu. [Poezia poate avea sens fara a avea in mod necesar logica.]